Un articol frumos - preluat

IN PAT CU DUSMANUL: E bine sa-ti "programezi" viata?26 Septembrie 2007Adrian Georgescu, Elena Georgescu Unii traiesc clipa, altii isi fixeaza obiective. Dumneavoastra cum faceti?

Business planDe ce sa-ti planifici viata? Cu ochii fixati asupra orizontului, vei rata toate lucrurile fermecatoare ce se intampla la un pas de tine si, mai mult, e posibil sa pici in nas. Telul cel mare - care, pe masura ce trec anii, nici nu mai pare atat de important - ucide bucuriile mici. O camera in plus, o masina mai cu mot, astea sunt motivele pentru care ne rulam viata ca pe un program de calculator (n-am auzit pe nimeni care sa-si propuna sa citeasca toate cartile lui Kafka intr-un an). Iar programarea nu inceteaza niciodata, pentru ca nu exista o achizitie finala.Nu mai traiesti prezentul pentru ca te suge viitorul, te conectezi mental la ziua in care iti vei fi achitat darile, o himera inventata de noi. Majoritatea oamenilor stiu cu relativa precizie cand o sa-si schimbe masina, peste cati ani vor fi strans banii de termopane sau cand le va veni randul la avansare. Dar viata e frumoasa tocmai pentru ca nu stii, pentru ca-ti ofera permanent surprize, ca o carte pe care n-o poti lasa din mana. In schimb, daca o vezi ca pe un business plan, vei ajunge sa prezinti lunar raportul de activitate al propriei tale existente unor actionari majoritari. Nu ar fi mai bine, pur si simplu, sa traim? Sa intampinam fiecare zi cu bucurie si emotie, fara sa ne gandim la urmatoarea, pentru ca nici nu vom inchide bine ochii si-i vom deschide in ea? Cum spuneau latinii, „Carpe diem”. Ceea ce inseamna ca o zi e o mica eternitate daca stii sa o traiesti. (Adrian Georgescu)
Nevoia de praguri
Intelepciunea populara spune ca dormi dupa cum iti asterni. E mult adevar aici, mai ales daca ceea ce dorim de la viata are mai mult de-a face cu verbul „a fi” decat cu cel „a avea”. Traim pentru a evolua, iar daca nu pregatim bine si din timp aceasta evolutie, ea s-ar putea sa nu se petreaca.Un profesor mi-a spus odata: „Problemele dau sens vietii”. Omul care alege sa traiasca instinctual, fara obiective, si care nu stie unde sa ajunga, fuge, de fapt, de aceste probleme. Punandu-te la umbra intamplarii, te poti bucura doar daca e cald afara sau intrista daca te-a prins frigul cu o haina subtire. Dar, mai ales, o faci de unul singur, pentru ca „Unul traieste, doi construiesc”. Existand astfel, nu poti avea pretentia ca ai castigat sau ca ai pierdut ceva, pentru ca nu te-ai implicat. Iar daca nu te implici in propria viata, ce mai cauti in ea? Cat ai putea sa mergi haotic, cu sanse egale de-a ajunge undeva sau nicaieri? Cat va dura pana ce dezolarea si cinismul te vor pune la pamant?Nu putem trai fara niste teluri, fara a visa la atingerea unor praguri. Problema nu este ca ne fixam obiective, ci ca nu lucram efectiv pentru implinirea lor. Ne pierdem in activitati care ne indeparteaza de ceea ce ne-am dorit initial, apoi ne miram ca nu suntem fericiti si ca prin crapaturile fiintei noastre nu mai patrunde lumina.Ea ar putea razbi daca am face un pas catre sursa si n-am astepta impietriti sa ne impinga vantul intr-acolo. (Elena Georgescu)

Petitite pentru piste biciclete

Vreti piste pentru biciclete in Bucuresti ?

Uite ceva interesant : http://www.batesaua.ro/reprezentare_studii_biclaOras.php

acela e chestionarul, iar pentru petitie : http://www.petitiononline.com/Doro/petition.html


Hai ca e o idee foarte buna !

Asa sa fie ?

"A lucra intr-o organizatie mare este ca si cum ai folosi prezervativul in timpul unei partide de sex: iti da o senzatie de incredere si securitate personala in timp ce esti futut!"

Niciodata nu stii ce si cand te loveste

Nu zic ca tre' sa te astepti la ce-i mai rau, dar sa fii pregatit..

Dimineata mea iubita

Sunt oameni care isi respecta diminetile si pe ei in timpul diminetii.

Sunt oameni care se trezesc cat mai tarziu posibil (desi nu se culca neaparat la rasaritul soarelui), abia daca apuca sa dea niste apa pe unde trebuie, se imbraca si alearga.

Hmm.. eu imi iubesc diminetile.

Atat de mult, incat am o zi proasta din start daca ma trezesc mai tarziu si nu mai am timp de : 1 cafea, 2-3 tigari, stat pe buda 15-20 de minute, putin holbat pe balcon/geam, vorbit cu co-locatarii (de regula ei dorm) , eventual un mic dejun cu piure si snitele, un dus generos de 10 minute..si altfel vezi viata !

Oamenii care se trezesc si pleaca sunt.. ca sa spun delicat , inconstienti de frumusetea diminetii. Oricum creierul functioneaza aiurea daca il scoli din somn si il iei direct la plimbare. Merge aiurea. Ti se pare dup'aia ca nimic nu se leaga si devii dezorientat.

Keep walking, Jonny. And relax :)

Aveti prieteni ?

De 3 ani sunt intr-o continua mutare in micul Paris. Ma mut (nu cu "f") de colo-ncoace . Din camine in garsoniere, din garsoniere in apartamente, din apartamente in alte apartamente and so on..
Povestea are ceva romantism, daca esti genul de om care isi tine viata intr-o geanta (professional travellers, paraziti .. etc.. cum vreti sa le spuneti). Dar la un moment dat, cand treci de varsta "10 beri si-am dormit pe canapea in club" ajungi sa iti doresti un loc numai al tau, pe care nu-l ai. Si te trezesti ca nu stii unde sa te duci. Intrebi in dreapta, in stanga, cauti si.. gasesti.
Eu spun asa : "Multumescu-ti tie Doamne (si nu sunt un tip religios de fel) ca mi-ai dat prieteni la care sa apelez cand am nevoie. Ca mi-ai dat totusi o valoare peste " 0 " care m-a facut sa ma leg de niste oameni la un moment dat, oameni de care raman legat si o sa raman legat. Care ma ajuta, pe care ii ajut. Sunt prietenii mei. Ii pot numara pe degetele de la o mana. Tin la ei, ei tin la mine. Daca am belit-o intr-un loc, stiu ca ma pot duce undeva la ei. Oriunde ar fi "undeva". Ei sunt acolo. Si eu sunt tot acolo.
Eu imi pretuiesc prietenii, chiar daca le dau cu flit si sunt ciufut tare de fel cam tot timpul. Stiu ca ar fi nasol fara ei.

Se imbraca romancutele ca niste curve ?

Metrou, o zi ca oricare alta ..

Ok. Sa lamurim un lucru. Discutam despre segmentul 14-23,24.. In nici un caz despre fetele serioase, cuminti si devreme acasa din jurul meu :)

Vorbeam cu un prieten aseara si imi spunea : "bai, la noi este o lipsa totala de respect fata de multe lucruri.. o gagicuta care arata mai bine si merge pe strada sigur nu scapa fara o vorba "de dulce", un pic de hartuiala.. pentru ca la noi in Romanica nu se respecta mai nimic.. daca ai masina tare ti-o zgarie vreun destept pentru ca el nu are. Daca ai cur, tzatza, pasarica.. atunci sigur tre sa ti-o tragi la greu, si de ce nu chiar cu ala care te striga pe strada "

.. Pe de alta parte, fetitele noastre.. din Romanica.. se imbraca provocator. Se imbraca cum in afara se imbraca doar curvele. Alea pe bune. Pe bani. Din pacate, la noi prea putine au curajul sa recunoasca ca sunt..curve si sa ia banii. Nu.. la noi trebuie sa ai respect si pentru baragladina din Ferentari, ca altfel ti-o iei de la tiganoiu gras imediat.. "

In alta ordine de idei, eu sunt de acord cu omul .. la noi aproape toate femeile care au ceva de aratat se imbraca ca niste.. curve .

Blazare generala, autosuficienta

Parca as sari in sus de cat chef am sa-mi traiesc viata. As face multe, nebunesti, iesite din comun. As face parasutism, calarie, rafting, lupte in ring, as gati ceva nou in fiecare zi, m-as duce la raliuri, as vrea sa trag cu arcul, as vrea sa imi fac o afacere care sa se extinda ca "La Piovra", as face sex cu negrese si asiatice , multe.. multe..
Totusi, ma omoara detaliile. Ma intorc pe pamant. Ma opreste ceva. Ma opresc toti din jurul meu. Ma leaga cu catuse. Ma omoara convenientele, valorile morale, complezenta, politetea, ideea de "ce ar trebui" vs. de "ce as vrea de fapt" . N-am bani suficienti. N-am bani pentru ca nu imi caut un job mai bine platit. Dar eu nu vreau un job. Nu vreau ALT job. Urasc sa fiu angajat. Urasc companiile. Urasc statutul de "vierme/furnica/roata de la scripete". Vreau sa nu ma futa nimeni si nimic la cap, sa fac numai ce imi doresc si imi place.

Sa va fut pe toti care imi stati in cale ! Sa ma fut pe toate lucrurile care ma impiedica. Eu am decis sa ma schimb.