Oscilam intre "ce imi trebuie acum" si "de ce am nevoie"...

Ce imi trebuie acum? De ce am nevoie?

Cum ne impartim intre ele? Ce ne face fericiti si ce ne face nefericiti? Ia un copac, pune-l in pamant. Toarna-i apa, ceva ingrasamant. O sa creasca putin cate putin. Daca-l uzi si ai grija de el cand e seceta sau bruma, creste mai bine. El e facut sa creasca in 2 ani, sau 3, sau 10. Depinde de ce primeste...

Oamenii nu au intotdeauna un ajutor pentru crestere.

Un copac nu stie cand trebuie sa infloreasca mai tare, sau sa dea fructe. Isi are ritmul lui normal, dat de Creatie/Dumnezeu, si e multumit. Cand e un an secetos se ofileste, cand e un an bun creste frumos. Cu cat are mai mult, cu atat ofera mai mult.

Dar nu moare, nu renunta. Pe masura ce anotimpurile ii surad sau nu sunt favorabile, el ne incanta sau ne intristeaza. Ca si oamenii. Doar ca oamenii abandoneaza, pe cand copaceii cresc in continuare. Chiar sedusi si abandonati, se incapataneaza sa creasca pana cand dau de un anotimp favorabil. Poate dura saptamani, luni sau ani.

Floarea mea preferata: Trandafirul de Ierihon. Google it :-)

Walking on wire.. on new wire

Cat ne e de frica sa incercam sa cunoastem pe cineva nou dupa ce ne-am "fript" de mai multe ori? Cat ne e de frica sa incercam iarba cu talpile goale, cand ne temem ca poate e prea rece inainte de a o incerca..?

Cat ne e de frica sa mai spunem sincer "imi place ce simt acum"?

Ce ii face fericiti pe cei cu dor de duca?

This summary is not available. Please click here to view the post.

Petrecere intr-o casa cu tehnologie

Stateam de vorba cu unul dintre cei mai buni prieteni si imi povestea cum s-a bucurat o noapte intreaga de tehnologia unui vecin. Pe scurt, de pe iPhone schimbau piesele pe un sistem Yamaha, care era cumva tras din casa pana pe terasa, pe mii de difuzoare si alte fire. Ideea este ca au ascultat muzica din scaune, pe o raza de "jde" metri. Muzician amator fiind, normal ca mi-au sarit beculetele. Cum, unde, cat costa? Suna foarte bine ideea de a te juca de pe telefon cu muzica pe care o dansezi sau o canti sau o asculti, mai ales daca o faci oricand, de pe buda, din gradina, din bucatarie...

In acelasi timp, moralistul, chitaristul, vocalistul si pianistul (toti amatori) din mine au sarit de cur in sus si s-au revoltat putin...de ce as fi arogant si as cheltui atat de multi bani, cand toata placerea e sa ai ce iti trebuie la momentul potrivit? Ca sa ma explic:

- Fiind in gradina, te duci sa iti iei incarcatorul pt. telefon pt. ca ai uitat niste versuri. Pe drum spre rucsacul care e in casa te mai intalnesti cu un membru al familiei sau cu un prieten si divaghezi putin dinspre intentiile tale initiale si te pierzi la o alta bere sau un sprit (decat cele de pe terasa) si afli lucruri noi sau impartasesti pur si simplu ceva ce te durea sau ramasese nespus. Sau pur si simplu iti aduci aminte, vazand frigiderul, ca ar merge ceva de mancare sau dupa cuburi de gheata...

- Fiind in casa, pur si simplu te muti dintr-un loc in altul pentru ca trebuie sa schimbi o melodie sau sa iti aduci un instrument sau un mic rahat pe care l-ai uitat intr-un coltisor. In drum spre a ta destinatie, vezi o imagine la TV, un tablou pe perete, te intalnesti cu o idee, cu un gand, cu o amintire. Sau intalnesti din nou pe cineva care intamplator are acelasi traseu ca si tine (chiar daca se indreapta catre pipi sau catre frigider).

Cele mai bune idei vin pe buda, vin cascand gura la o textura de gresie sau faianta, vazand o fotografie sau vorbind cu un om cu care nu te gandeai ca o sa vorbesti in drumul tau spre baie/frigider/muzica/buda. Asta e probata...cu cat beti mai mult, cu atat o sa va dati seama ca faceti pipi mai des si ca drumul spre pipi ajuta gandurilor voastre, si mai ales ca s-ar putea sa ajungeti sa realizati cat de inutila e o aplicatie pentru muzica pe care o asculta mai multe persoane decat a voastra :)

Fuck Yeah! O sa ma lupt pentru Grecia!

I, from Romania, shout the following:


Go Greece! Scream & protest further, take you rights and fuck the EU! Or...take the EU proposed measures and cut the:

- "Long" lunch breaks that allow your kids to be happy and to grow sane by playing with you during the day...

- Music that drives the very Greek identity and throws you into 18 hours parties and 6 hours work time...

- Olives, lemons, fruits and fish that provide you with more than 80% of the healthy stuff that should define the word "health" worldwide!

- Wine, Ouzo and ciggarettes that you consume every day and helps your brain to open its closed glands and thinking patterns!

- All the beautiful islands that you have and from where you make a shitload of money!

- Cultural identity and thousands of years of civilisation that you brought upon Europe and to all theworld!

- Bullshit that you get from Germany...

Comunicarea, dorintele, rezultatele.. rabdarea

Suntem oameni diferiti, totusi impartasim acelasi tel. Sa nu mai fim singuri. Sa fim mai buni. Sa fim completi. Si totusi primim medalii si premiul I in mod frecvent de la viata pentru neintelegere, singuratate, lipsa de comunicare.

Indiferent ca ne construim viata dupa tiparul acceptat de catre societate (realizare, dezvoltare, familie, valori materiale, etc.) sau ca ne-o traim dupa a lui Horatiu sintagma- "Carpe Diem", mai devreme sau mai tarziu intalnim conflicte si divergente. Conflicte si divergente care ne mistuie interior sau ne ameninta pur si simplu.. fundatia construita pe acele tipare pe care am fost crescuti sau pe care ne-am crescut singuri.

Asteptarile mele nu vor fi asteptarile tale. Lucrul pe care tu ti-l doresti nu va fi lucrul pe care eu mi-l doresc, desi amandoi ne dorim sa impartasim acelasi "premiu pe podium" la sfarsit. Felul in care facem un lucru e diferit, pentru ca noi suntem diferiti..

Insa la fel cum un zid poate fi daramat si reconstruit, la fel cum o tencuiala buna sau un schimb de culoare poate schimba pentru mult timp fata unui perete, la fel si oamenii isi pot darama, reconstrui sau schimba tiparele. Un arhitect bun va prefera intotdeauna o pata de culoare sau un copac plantat langa zid unei fundatii reconstruite.

Morala: sa spunem mai rar "asa sunt eu, n-am ce face" si sa spunem mai des "ok, hai sa incercam sa vedem cum iese" :)

Ce ne dorim sa facem? Unde ne dorim sa fim?

E atat de simplu.. trebuie doar sa ne imaginam, sa ne dorim suficient de mult si sa mergem acolo..

Hai sa nu ne limitam la ce e in jur, zi de zi, la ce am invatat, la ce ne-au invatat altii, la ce credem ca ne dorim de atat timp. Hai sa iesim din tiparele astea blestemate si sa vizualizam unde vrem sa fim, ce vrem sa facem, cine vrem sa fim..

De cele mai multe ori cand facem exercitiul asta o sa ne trezim abrupt.. deprimati, sfarsiti, epuizati, de parca am lua-o de la capat in agonia care dureaza de atata timp..

Si totusi merita exercitiul. Culmea, si iese dupa ceva vreme ;)

O sa ajungeti sa fiti omul din vis, in locul din vis si in situatiile din vis. Trebuie doar sa.. va doriti ;)

The amazing race for .. things, details, love

De cate ori pe zi stam sa ne gandim la cursa nebuna pe care am inceput-o si care se pare ca nu se mai termina? De cate ori pe zi ne gandim ca nu am spus suficiente vorbe bune catre oamenii care conteaza pentru noi? De cate ori ne oprim din rutina nebuna care ne guverneaza si stam sa ne bucuram de micile lucruri din jurul nostru? Ca e o musca ce ne enerveaza si ne aduce aminte ca suntem vii si ca avem reactii.. sau ca e un copac care se incapataneaza sa isi tina doua frunze verzi chiar si in ianuarie la -15 grade.. Ca e un prieten pe care nu-l mai suportam, dar el se incapataneaza sa ne vrea in viata lui si ne bate la cap din cand in cand cu problemele lui.. Puteti sa va opriti si sa multumiti tuturor fiintelor, lucrurilor si acelor mici si insignifiante lucruri care raman mici si de neobservat, ca exista? Eu incerc. Incercati si voi. E un exercitiu (cred eu) util pentru toti. Ne aduce aminte ca suntem la fel de mici precum furnicile din pamant si ca traim intr-un amalgam de energii, suflete si dorinte pe care nu il putem controla, ci doar respecta. Ne ajuta sa mergem mai departe.

"Hai sa ne iubim/ Si sa fugim/ In lumea asta mare"

Dedicat "Zaradei" mele.

Cat valoreaza sufletul unui om? Daca il pui pe tava acoperit valoreaza 1 ban si daca il pui descoperit valoreaza 5 bani? Sau e invers?

Cat valoreaza dansul Zaradei?

Dai un ban, dansul incepe.. vrei ca ea sa iti arate mana de sub voal.. ti-o arata. Iti cere 5 bani dupa ce ti-a aratat gratia unei maini care iti face semn sa te duci spre ea. Deja iti doresti sa fii in cortul ei pana la sfarsitul zilelor tale. Apoi piere nevazuta in ceata si in voaluri. Te intrebi unde s-a dus, o cauti desi stii ca nu o sa o mai gasesti vreodata.

Sau..

Ii ceri sa isi dea jos voalul care ii acopera sanii plini de farmece. Iti cere doar un ban, te face sa iti doresti mai mult.. tot mai mult.. in timp ce danseaza tu esti cuprins de patima gandului ca va urma ceva mult mai intens. Deja te pierzi in magia dulce a gandurilor. Pana sa iti dai seama ca a dansat langa tine e deja dusa..

Zarada stie exact ce vrea de la tine. Indiferent ca ii dai un ban sau cinci, ea va dansa pentru tine astfel incat sa se asigure ca nu vei cheltui unul, cinci sau o suta de bani. Ea nu vrea bani, vrea sufletul tau. Tu nu stii cat valoreaza sufletul tau.. stii doar ca vrei sa i-l dai ei si ca indiferent cat de multe voaluri va arunca, ii va acoperi goliciunea.

Insa ce nu stii e ca sufletul tau nu ii ajunge.. ca ea nu danseaza doar pentru tine, ci danseaza pentru toate sufletele goale din jurul tau. Suflete goale care cauta sa fie acoperite si sa acopere in acelasi timp o himera goala si voluptoasa. Tu esti doar un biet suflet gol acoperit cu un voal subtire care se duce la fel de repede precum Zarada fuge in dansul ei departe de tine..

Dragii mei masochisti..

Cazul I- Referiri la sex...

"Trage-mi-o tare, dar nu ma mai rani ca pana acum. Stiu ca ne placea, dar acum nu mai am chef".

Continua cu "Trage-mi-o, mai incet, te rog, de data asta...".

Se termina cu "Nu cred ca e de fapt ce-mi doresc.. vreau mai multa tandrete, mai multa rabdare. Suntem diferiti, eu am gasit ceva mai tandru, si mai ok, si cred ca e ce imi doream dintotdeauna. Nu mai pot sa fac asta. Ma duc in alta parte.."

Si asa se termina mica idila bazata pe "loveste-ma ca sa te lovesc si sa ne plangem". Si incepe una noua bazata pe valori non-masochiste si "cuplo-rationale", cum le zic eu.. genul "Happy moments, Kodak Moments!". Una in care primeaza genul de intrebari precum:" Iti place sa te lovesc acolo?" "Te doare?"..

Dupa o vreme.. parca lipseste ceva.. ce lipseste? Actiunea-n pizda ma-sii! Lipseste suferinta! Lipseste lucrul ala care te facea sa simti ca traiesti! Lipseste durerea aia zilnica cu care te obisnuisesi. Cum remediezi asta? "Fuck the Kodak Moments, ma intorc la bici, catuse, si sange! Roarrrrr!" Ti-o iei in fiecare zi intr-un fel sau altul, nu-ti convine... Dar e asa de frumos sa te plangi si sa suferi, nu? Macar cu durerea asta esti obisnuit, stii cum sa o iei, in ce doze, etc..

Cazul II- Referiri la bolnavi sau dependenti de.. "tratamente"

Lui X i se spune, de catre doctor:

"Ai diabet.. probabil declansat de stress. Trebuie sa tii tratament, sa fii atent la ce mananci, stii tu.."

"Esti hipertensiv.. nu prea ai ce sa faci, de-acum trebuie sa iei medicamente si sa nu te mai enervezi."

Apare cineva cu un tratament, o rezolvare, putin neconventionala poate, dar eficace... "Uite, ti-a scazut glicemia/tensiunea cu atatea unitati...".

X nu mai poate de bucurie:

"Wow, chiar da rezultate! Ce bine! Nu trebuie sa mai iau insulina/Nu trebuie sa mai iau medicamente, trebuie doar sa mananc ce trebuie, etc"..

"Ia uite, acum pot sa alerg, sa joc un fotbal cu baietii, ma simt mult mai bine, nu mai trebuie sa iau medicamente, ce usor e!"

Dupa ceva timp, X isi da seama ca deja e pe drumul spre insanatosire, si medicamentele incep sa nu mai fie asa de necesare. Si totusi.. nu la fel stau lucrurile si cu cei din jurul lui. Cei din jurul lui nu il mai pupa in fund. X nu mai e considerat o victima, recte >> nu mai este protejat precum un ou gata sa se sparga. Si atunci.. ce face X? Incepe sa manance ce manca atunci cand lua medicamente. Adopta atitudini de genul:

"Ei, e ok treaba cu mancatul sanatos si alea, da' nu poti sa mananci numai verdeturi si alea, mai vrei si un mic..da-o-ncolo."

"Lasa-ma ma' in pace, cum sa nu fumez o tigara, ce vrei, sa ma calugaresc?"

Asa ca X ajunge din nou la insulina/la medicamente, etc... Pentru ca asa cei din jurul lui ii acorda atentie la ore fixe.. iertare fara limite daca spune vreo prostie sau raneste pe cineva, sau tratament special in orice actiune comuna.. doar e bolnav, nu? Saracul..

Si totusi, postul asta nu este despre sex, sau despre boli. Este despre oamenii cu ochelari de cal, este despre oamenii inflexibili, despre oamenii care rezista la schimbare, la idei, la logica, la tot ce inseamna ceva mai bun pentru ei. Mizeria e placuta, pentru ca e a lor, si sunt parte din ea. Indraznesc sa spun ca toti suntem niste.. mizerabili. Sau nu? Poate doar cateodata ;-)