The amazing race for .. things, details, love

De cate ori pe zi stam sa ne gandim la cursa nebuna pe care am inceput-o si care se pare ca nu se mai termina? De cate ori pe zi ne gandim ca nu am spus suficiente vorbe bune catre oamenii care conteaza pentru noi? De cate ori ne oprim din rutina nebuna care ne guverneaza si stam sa ne bucuram de micile lucruri din jurul nostru? Ca e o musca ce ne enerveaza si ne aduce aminte ca suntem vii si ca avem reactii.. sau ca e un copac care se incapataneaza sa isi tina doua frunze verzi chiar si in ianuarie la -15 grade.. Ca e un prieten pe care nu-l mai suportam, dar el se incapataneaza sa ne vrea in viata lui si ne bate la cap din cand in cand cu problemele lui.. Puteti sa va opriti si sa multumiti tuturor fiintelor, lucrurilor si acelor mici si insignifiante lucruri care raman mici si de neobservat, ca exista? Eu incerc. Incercati si voi. E un exercitiu (cred eu) util pentru toti. Ne aduce aminte ca suntem la fel de mici precum furnicile din pamant si ca traim intr-un amalgam de energii, suflete si dorinte pe care nu il putem controla, ci doar respecta. Ne ajuta sa mergem mai departe.