Dragii mei masochisti..

Cazul I- Referiri la sex...

"Trage-mi-o tare, dar nu ma mai rani ca pana acum. Stiu ca ne placea, dar acum nu mai am chef".

Continua cu "Trage-mi-o, mai incet, te rog, de data asta...".

Se termina cu "Nu cred ca e de fapt ce-mi doresc.. vreau mai multa tandrete, mai multa rabdare. Suntem diferiti, eu am gasit ceva mai tandru, si mai ok, si cred ca e ce imi doream dintotdeauna. Nu mai pot sa fac asta. Ma duc in alta parte.."

Si asa se termina mica idila bazata pe "loveste-ma ca sa te lovesc si sa ne plangem". Si incepe una noua bazata pe valori non-masochiste si "cuplo-rationale", cum le zic eu.. genul "Happy moments, Kodak Moments!". Una in care primeaza genul de intrebari precum:" Iti place sa te lovesc acolo?" "Te doare?"..

Dupa o vreme.. parca lipseste ceva.. ce lipseste? Actiunea-n pizda ma-sii! Lipseste suferinta! Lipseste lucrul ala care te facea sa simti ca traiesti! Lipseste durerea aia zilnica cu care te obisnuisesi. Cum remediezi asta? "Fuck the Kodak Moments, ma intorc la bici, catuse, si sange! Roarrrrr!" Ti-o iei in fiecare zi intr-un fel sau altul, nu-ti convine... Dar e asa de frumos sa te plangi si sa suferi, nu? Macar cu durerea asta esti obisnuit, stii cum sa o iei, in ce doze, etc..

Cazul II- Referiri la bolnavi sau dependenti de.. "tratamente"

Lui X i se spune, de catre doctor:

"Ai diabet.. probabil declansat de stress. Trebuie sa tii tratament, sa fii atent la ce mananci, stii tu.."

"Esti hipertensiv.. nu prea ai ce sa faci, de-acum trebuie sa iei medicamente si sa nu te mai enervezi."

Apare cineva cu un tratament, o rezolvare, putin neconventionala poate, dar eficace... "Uite, ti-a scazut glicemia/tensiunea cu atatea unitati...".

X nu mai poate de bucurie:

"Wow, chiar da rezultate! Ce bine! Nu trebuie sa mai iau insulina/Nu trebuie sa mai iau medicamente, trebuie doar sa mananc ce trebuie, etc"..

"Ia uite, acum pot sa alerg, sa joc un fotbal cu baietii, ma simt mult mai bine, nu mai trebuie sa iau medicamente, ce usor e!"

Dupa ceva timp, X isi da seama ca deja e pe drumul spre insanatosire, si medicamentele incep sa nu mai fie asa de necesare. Si totusi.. nu la fel stau lucrurile si cu cei din jurul lui. Cei din jurul lui nu il mai pupa in fund. X nu mai e considerat o victima, recte >> nu mai este protejat precum un ou gata sa se sparga. Si atunci.. ce face X? Incepe sa manance ce manca atunci cand lua medicamente. Adopta atitudini de genul:

"Ei, e ok treaba cu mancatul sanatos si alea, da' nu poti sa mananci numai verdeturi si alea, mai vrei si un mic..da-o-ncolo."

"Lasa-ma ma' in pace, cum sa nu fumez o tigara, ce vrei, sa ma calugaresc?"

Asa ca X ajunge din nou la insulina/la medicamente, etc... Pentru ca asa cei din jurul lui ii acorda atentie la ore fixe.. iertare fara limite daca spune vreo prostie sau raneste pe cineva, sau tratament special in orice actiune comuna.. doar e bolnav, nu? Saracul..

Si totusi, postul asta nu este despre sex, sau despre boli. Este despre oamenii cu ochelari de cal, este despre oamenii inflexibili, despre oamenii care rezista la schimbare, la idei, la logica, la tot ce inseamna ceva mai bun pentru ei. Mizeria e placuta, pentru ca e a lor, si sunt parte din ea. Indraznesc sa spun ca toti suntem niste.. mizerabili. Sau nu? Poate doar cateodata ;-)

Sa alergam cu totii dupa cravata de pionier

Eu alerg, tu alergi, fiecare dupa posibilitati sau "dupa printzipii", ca sa citez un clasic mort.

Suntem construiti sa fim oameni, inainte de a fi masini de succes sau ratati de succes. Vrem sa mancam, sa dovedim, sa futem, sa daruim, sa daramam, sa construim, sa iubim, sa nastem. Ordinea si-o face fiecare.

Succesul e un concept atat de subiectiv precum conceptul de fericire. Fiecare avem o notiune mai mult sau mai putin complexa despre el. Aici trimit din nou la postul meu anterior cu "pescarul, dorintele, simplitatea", pentru detalieri..

In momentul in care printzipiile adunate cu posibilitatile de adunari/inmultiri/impartiri ale variabilelor de (in)succes din viata noastra dau o suma constanta, atunci ne numim cu totii .. "mandri pionieri", sau "ratati de succes".

Concluzia.. go sleep, go fuck, go crazy. Numai nu exagerati cu fuga dupa cravate.

Un orgasm, un plus de siguranta, status sau doar bani?

Big boys like big toys.
Big girls like big boys.
Big boys feed on young girls.

Who gets to win?

We're happily married.. or not?

Te-am placut, m-ai placut. Eram fun, aveam prieteni, ne faceam de cap. Amandoi corporatisti, sau ocupati, intr-un oras ce uita de oameni, de timpul lor, de lucrurile care conteaza cu adevarat. Pentru ca eram amandoi tineri, desi nici acum nu suntem batrani. Amandoi ne distram, nu ne aratam anii si ne faceam de cap cu orice ocazie. Ce s-a intamplat de atunci?

In jur de 30 de ani avem, si deja parca avem 60. Ajungem intr-un loc in care ar trebui sa ne distram, si deja incepem sa cascam de somn. Sau poate de gandul ca ce urmeaza este cel putin plictisitor si la fel. Nu vrem sa fie la fel. Vrem sa fie diferit in seara asta! Tu vrei sa simti putina adrenalina. Vrei sa dansezi lasciv cu unul din prietenii din grup, sau poate cu o necunoscuta de pe ring.

Eu vreau sa simt ca traiesc. Te iubesc, dar vreau sa fiu tanar. Vreau sa ma dau cu capul de pereti, macar cateva minute, sa ma dau la o tipa de pe ring, desi te iubesc. Sa simt ca sunt dorit, ca mai pot.. ca mai pot..

Oamenii singuri traiesc drama singuratatii, isi fac de cap in timp ce sufera de lipsa cuiva.
Majoritatea oamenilor in cuplu isi doresc ceea ce au oamenii singuri. Sa isi faca de cap, si daca se poate sa nu piarda plictiseala de zi cu zi pe care o au langa ei.

Cine decide ce e bine si ce e sanatos? Cine e in masura sa ne dea masura a ceea ce e bun sau rau aici?

De ce se termina majoritatea relatiilor in lacrimi cand el, sau ea, afla ca celalalt si-o trage deja cu altcineva, doar pentru ca acel altcineva il face sa simta ca traieste si ca e viu?

Nu vrem sa fim singuri, dar vrem sa fim vii. Nu vrem sa ne complacem intr-o dulce letargie, vrem sa provocam si sa fim provocati.

Sfatul meu: sariti in sus tot timpul. Desi pare hilar si nu sunt microbist, cel mai bun principiu aici e "Cine nu sare, cine nu sare.. ori este ...".. fanii fotbalului inteleg :)

2009- A good year?

Faceti abstractie de titlul "A good year" (un film cu Russel Crowe, pe care l-am recomandat in posturi trecute, cred)

For me, yes! A hell of a good year!

Am primit asa, de la Dumnezeu, mine, parinti, prieteni, destin (ordinea o intuiti voi):

1. un job foarte bun, in care fac ceva ce imi place, si iau bani pentru asta

2. am invatat ca pot sa alerg un semi-maraton, urmeaza un maraton si un triatlon

3. am invatat ca nu conteaza o viata de "carne cu carne", si am devenit vegetarian

4. am invatat sa imi selectez prietenii

5. am invatat sa nu judec oamenii prea mult dupa aparente, am invatat ca multe "etc-uri" urmeaza

6. am primit o casa noua, in care sa imi decorez si sa plasez toate nebuniile pe care le-am visat vreodata

Multele frustrari pe care le-am scris anterior, multele nebunii, probabil le voi continua..

Un proiect "fericit" va lua totusi nastere, in care voi dezvalui tuturor ce simplu e sa fii sanatos. Nu si fericit, dar sanatos e un inceput.

La multi ani !

Melcu' Vitezoman