Te-am placut, m-ai placut. Eram fun, aveam prieteni, ne faceam de cap. Amandoi corporatisti, sau ocupati, intr-un oras ce uita de oameni, de timpul lor, de lucrurile care conteaza cu adevarat. Pentru ca eram amandoi tineri, desi nici acum nu suntem batrani. Amandoi ne distram, nu ne aratam anii si ne faceam de cap cu orice ocazie. Ce s-a intamplat de atunci?In jur de 30 de ani avem, si deja parca avem 60. Ajungem intr-un loc in care ar trebui sa ne distram, si deja incepem sa cascam de somn. Sau poate de gandul ca ce urmeaza este cel putin plictisitor si la fel. Nu vrem sa fie la fel. Vrem sa fie diferit in seara asta! Tu vrei sa simti putina adrenalina. Vrei sa dansezi lasciv cu unul din prietenii din grup, sau poate cu o necunoscuta de pe ring.
Eu vreau sa simt ca traiesc. Te iubesc, dar vreau sa fiu tanar. Vreau sa ma dau cu capul de pereti, macar cateva minute, sa ma dau la o tipa de pe ring, desi te iubesc. Sa simt ca sunt dorit, ca mai pot.. ca mai pot..
Oamenii singuri traiesc drama singuratatii, isi fac de cap in timp ce sufera de lipsa cuiva.
Majoritatea oamenilor in cuplu isi doresc ceea ce au oamenii singuri. Sa isi faca de cap, si daca se poate sa nu piarda plictiseala de zi cu zi pe care o au langa ei.
Cine decide ce e bine si ce e sanatos? Cine e in masura sa ne dea masura a ceea ce e bun sau rau aici?
De ce se termina majoritatea relatiilor in lacrimi cand el, sau ea, afla ca celalalt si-o trage deja cu altcineva, doar pentru ca acel altcineva il face sa simta ca traieste si ca e viu?
Nu vrem sa fim singuri, dar vrem sa fim vii. Nu vrem sa ne complacem intr-o dulce letargie, vrem sa provocam si sa fim provocati.
Sfatul meu: sariti in sus tot timpul. Desi pare hilar si nu sunt microbist, cel mai bun principiu aici e "Cine nu sare, cine nu sare.. ori este ...".. fanii fotbalului inteleg :)
