Atat de multe, si atat de putin timp

Ies cu tine undeva.. parc, mal de lac, malul marii, cafenea, pensiune sau doar pe vreo strada obscura. Imi placi.. de fapt deja te plac. Si incepem sa vorbim. Tu ai calatorit, eu nu prea. Eu am trait un milion de experiente, si sunt un miliard pe care as vrea sa le traiesc. Tu mai multe sau mai putine, sau poate la fel. Iti place Manu Chao, iti place Garcia Marquez. Sau nu iti place sa citesti, pentru ca faci altceva cu timpul tau. La un moment dat, incep sa-ti iau vorba din gura, pentru ca nu mai am rabdare sa te las sa termini. Tu la fel. Ne simtim amandoi prost. Eu, fiind "baietel", concluzionez feroce: "Imi place parul tau". Tu, fiind "fetita", te simti bine cand auzi asta, si lasi ce spuneai mai inainte, te calmezi si te uiti cu o privire ingenua la mine: "Da?". "Da". Si sunt un milion de lucruri pe care as vrea sa ti le spun.. si la fel de multe locuri in care as vrea sa te duc, doar pentru ca imi placi. Si poate ti-as spune si ca ma enerveaza sa vad fire de par in chiuveta sau sa vii sa-mi spui "hai sa jucam Monopoly", desi nu am nici un chef de tine pentru ca sunt constipat, pentru ca am chef sa beau 6 beri cu un prieten si sa uit de toate, pentru ca sunt fixist, tratez lucrurile noi cu o reticenta nemaivazuta, desi mi le doresc in ascuns. Tu poate ca mi-ai spune ca nu suporti sa mergi cu masina unui barbat cand are toba de esapament sparta, ca nu suporti sa-l vezi deprimat, sau ca nu suporti sa vezi ca uita sa iti ia un iaurt care iti place (si el stie asta) cand tocmai a venit de la market.

E complicat, sunt multe de spus si n-o sa avem niciodata timp sa ni le spunem de la prima intalnire. Nu ar fi mai simplu? Am face un fel de contract cu 2000 de clauze, pe care le-am repeta in fiecare zi pana le invatam, si atunci ne-am intelege perfect..sau nu.

Nu, ar fi o tampenie, pentru ca nu ar mai fi atat de frumos. Sa ne-o luam cu totii.. Da, ma refer la teapa, dar si la povesti de dragoste magice, care dureaza si care fac manualele de "cum s-au inteles printul cu printesa" :-)

Nimic nu e garantat, nici macar oamenii

Am invatat o lectie foarte importanta. Sa nu ma culc pe o ureche cand am obtinut ceva, pentru ca nu se stie cand ar putea disparea.

Obtii ceva la care ai tanjit, sau printr-o conjunctura anume te-a gasit pe tine acel ceva (includem aici o femeie, un job, un statut, etc).
Dezvolti, creezi, sau te complaci? Stii ca intr-o mare masura este ce ti-ai dorit de mult, si ai obtinut acum ceva cu care esti fericit.
Si totusi.. dupa ce dispare nebunia initiala sau socul succesului, ajungi sa ignori anumite aspecte. Incepi sa nu mai arati acelasi interes. Manifesti o indiferenta quasi-permanenta, pentru ca.. ai ochelari de cal. Si te loveste tocmai indiferenta pe care ai manifestat-o. In sensul ca statutul ti se poate prabusi , la fel de repede precum cum l-ai dobandit sau chiar mult mai repede de atat. Femeia pe care o doreai poate pleca cu altcineva. Job-ul se poate duce si el, pentru ca odata ce consideri ca ti-ai facut treaba ai tendinta sa o lasi mai moale. Cat de moale? Pana cand devine foarte moale:)

Imi fac o promisiune, si va recomand si voua sa faceti asta daca va aflati in una din situatiile de mai sus: ca inainte de a cauta ceva mai bun, sau de a spune:"Parca nu prea-mi mai place asta, dar lasa, ca oricum nu se schimba nimic, nu pleaca nicaieri.", sa multumiti pentru ce aveti deja.. lui Dumnezeu, persoanei de langa voi, sau destinului, si sa deschideti bine ochii.. Pentru ca altfel ce a devenit comod si garantat se poate intoarce la 180 de grade si fugi..

Multumesc aici si unei fiinte foarte dragi mie, care mi-a deschis ochii si de la care am invatat sa vad mai bine, sa nu mai fiu atat de principial in mod absolut, si sa spun "poate" in loc de "nu". Tot de la ea am invatat sa pretuiesc mai mult ce e important, pentru ca altfel poate deveni prea tarziu. Si da, trebuie sa lupti mult sa pastrezi, indiferent cat ai luptat la inceput ca sa obtii.
Asta e pentru tine, R.M.