Nimic nu e garantat, nici macar oamenii

Am invatat o lectie foarte importanta. Sa nu ma culc pe o ureche cand am obtinut ceva, pentru ca nu se stie cand ar putea disparea.

Obtii ceva la care ai tanjit, sau printr-o conjunctura anume te-a gasit pe tine acel ceva (includem aici o femeie, un job, un statut, etc).
Dezvolti, creezi, sau te complaci? Stii ca intr-o mare masura este ce ti-ai dorit de mult, si ai obtinut acum ceva cu care esti fericit.
Si totusi.. dupa ce dispare nebunia initiala sau socul succesului, ajungi sa ignori anumite aspecte. Incepi sa nu mai arati acelasi interes. Manifesti o indiferenta quasi-permanenta, pentru ca.. ai ochelari de cal. Si te loveste tocmai indiferenta pe care ai manifestat-o. In sensul ca statutul ti se poate prabusi , la fel de repede precum cum l-ai dobandit sau chiar mult mai repede de atat. Femeia pe care o doreai poate pleca cu altcineva. Job-ul se poate duce si el, pentru ca odata ce consideri ca ti-ai facut treaba ai tendinta sa o lasi mai moale. Cat de moale? Pana cand devine foarte moale:)

Imi fac o promisiune, si va recomand si voua sa faceti asta daca va aflati in una din situatiile de mai sus: ca inainte de a cauta ceva mai bun, sau de a spune:"Parca nu prea-mi mai place asta, dar lasa, ca oricum nu se schimba nimic, nu pleaca nicaieri.", sa multumiti pentru ce aveti deja.. lui Dumnezeu, persoanei de langa voi, sau destinului, si sa deschideti bine ochii.. Pentru ca altfel ce a devenit comod si garantat se poate intoarce la 180 de grade si fugi..

Multumesc aici si unei fiinte foarte dragi mie, care mi-a deschis ochii si de la care am invatat sa vad mai bine, sa nu mai fiu atat de principial in mod absolut, si sa spun "poate" in loc de "nu". Tot de la ea am invatat sa pretuiesc mai mult ce e important, pentru ca altfel poate deveni prea tarziu. Si da, trebuie sa lupti mult sa pastrezi, indiferent cat ai luptat la inceput ca sa obtii.
Asta e pentru tine, R.M.