
Suntem oameni diferiti, totusi impartasim acelasi tel. Sa nu mai fim singuri. Sa fim mai buni. Sa fim completi. Si totusi primim medalii si premiul I in mod frecvent de la viata pentru neintelegere, singuratate, lipsa de comunicare.
Indiferent ca ne construim viata dupa tiparul acceptat de catre societate (realizare, dezvoltare, familie, valori materiale, etc.) sau ca ne-o traim dupa a lui Horatiu sintagma- "Carpe Diem", mai devreme sau mai tarziu intalnim conflicte si divergente. Conflicte si divergente care ne mistuie interior sau ne ameninta pur si simplu.. fundatia construita pe acele tipare pe care am fost crescuti sau pe care ne-am crescut singuri.
Asteptarile mele nu vor fi asteptarile tale. Lucrul pe care tu ti-l doresti nu va fi lucrul pe care eu mi-l doresc, desi amandoi ne dorim sa impartasim acelasi "premiu pe podium" la sfarsit. Felul in care facem un lucru e diferit, pentru ca noi suntem diferiti..
Insa la fel cum un zid poate fi daramat si reconstruit, la fel cum o tencuiala buna sau un schimb de culoare poate schimba pentru mult timp fata unui perete, la fel si oamenii isi pot darama, reconstrui sau schimba tiparele. Un arhitect bun va prefera intotdeauna o pata de culoare sau un copac plantat langa zid unei fundatii reconstruite.
Morala: sa spunem mai rar "asa sunt eu, n-am ce face" si sa spunem mai des "ok, hai sa incercam sa vedem cum iese" :)



