Asa canta Romica Puceanu acum vreo 20 de ani..
Suna cunoscut? Ai avut o nunta magica, cu toate rudele, prietenii si multa iubire din toate partile? Si o relatie inainte care sa iti dea toate motivele pentru a avea nunta de vis?
Nu-i nimic.. s-a terminat destul de repede, ca sa iti dai seama ca de fapt locatia a fost mult mai luxurianta decat au fost toate locurile in care ati fost impreuna la un loc.
Acum.. ce e de facut? Nunta s-a terminat, la fel si mariajul. Esti aproape de jumatatea vietii. N-o sa mai gasesti o persoana la fel ca cea dinainte, deci iti propui sa iti traiesti viata. Nu mai dai nimic.. astepti sa primesti. In loc de iubire neconditionata, o sa oferi raceala, si iubire temporara. Nu mai ai incredere in cine iti ofera o floare, sau in cine iti face un cadou sincer. Nu te mai intereseaza vorbe profane precum "te iubesc" sau "nu vreau sa pleci maine de langa mine".
Pentru ca (nu-i asa?) ai patit-o odata, si nu mai vrei sa te mai patesti "mizeria" a doua oara. Nu vrei sa crezi ca sunt oameni care te pot iubi, si care vad in tine ce nu au avut vreodata si tu le dai. Nu vrei a doua sansa. Sau daca o accepti totusi, vrei marea, sarea, luna si daca se poate intreg sistemul solar la un loc. Nu vrei sa o iei de la capat. Vrei doar ce e "de-a gata si bun pentru tine".
E vorba de oameni care au suferit , si care sufera in continuare. Si de baietei, si de fetite. Si pentru ei, am un sfat: Nu cautati lucrurile "gata oferite", pentru ca la fel de repede cum vi se ofera, la fel de repede or sa-si ia zborul. Luati-o de la capat, si construiti langa cineva langa care simtiti ca merita. Pentru ca doar asa o sa gasiti fericirea. Nimic nu vine din cer de-a gata, ci doar atunci cand ai mai multa nevoie, si esti dispus sa faci ceva pentru acel lucru.
Monday, August 31, 2009
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
2 comments:
Stii, de la niste oameni mai scoliti si mai isteti decat mine, oameni cu mai multa viata in spate, am inteles ca fiecare dintre noi e responsabil pentru fericirea lui; ca e recomandabil sa tinem bine si cu grija de capatul nostru din relatia cu fiecare dintre ceilalti si sa avem grija de capatul asta, sa-l hranim cu mesaje pozitive...asta ca sa ne asiguram ca ceea ce vrem sa transmitem va ajunge macar pana la jumatatea drumului catre celalalt in forma nealterata. Tot de la ei am mai inteles ca, pentru ca fiecare dintre noi sa se comunice fara echivoc, e bine sa nu proiectam asupra celuilalt asteptari si preconceptii. Dar oare cine e capabil sa-l abordeze in fiecre zi pe cel de langa el ca si cand atunci l-ar fi intalnit pentru prima data ;o)
Zilele trecute povesteam cu o cunostinta proaspata si deschisa despre cum fiecare are tendinta la un moment dat sa ia lucrurile care i se intampla in rutina zilnica a unei relatii sau a unei vieti profesionale ca si cand ar fi un merit propriu; ei bine, daca ma gandesc ca oricand, in orice clipa, astea se pot opri, poate ca voi renunta sa le mai privesc cu titlu de merit, poate ca voi aprecia ce primesc fara sa ma simt indatorata, poate ca voi invata sa daruiesc fara sa astept ceva in schimb, poate ca voi invata sa refuz fara sa-mi fie teama ca asta se va intoarce impotriva mea si voi invata sa propun, asumandu-mi ca si refuzul e un raspuns.
"Don't ever take it for granted", mi-a spus o prietena de muulte ori. Si eu faceam si fac exact invers. Ai dreptate, e o mare provocare. Si de ce vad cat gresesc, si eu si altii, imi dau seama ca nu prea tine..
Oricum, din cate stiu, tu esti un model de altruism pentru altii si nu te culci pe o ureche cand ai capatat ceva, deci stai linistita si nu-ti pune paie in cap prea mult pe tema asta.
Post a Comment